Asistenţa şi reabilitarea minorilor cu dizabilităţi instituţionalizaţi

1. OBIECTIV: creşterea calităţii vieţii copiilor şi a adolescenţilor cu dizabilităţi din casele de tip familial de stat din Judeţul Maramureş prin reabilitarea deficitelor motorii, a deficienţelor senzoriale şi psihice.

2. DESCRIERE: La Sighet, în Jud. Maramureş, sunt în jur de 10 case de tip familial care găzduiesc copii cu dizabilităţi uşoare şi grave ce aparţin de DGASPC (Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului).

3. SCOP: În prezent SOS Bambini este implicată la Sighet în trei case de tip familial unde sunt 36 de copii cu dizabilităţi uşoare şi grave, sprijinind personalul de la DGASPC,  cu o echipă Sos specializată şi cu voluntari italieni specializaţi care se implică periodic în metodologia de intervenţie şi în fiecare caz în parte. Scopul final este reabilitarea: evitarea înrăutăţirii situaţiei, menţinerea abilităţilor dobândite până în prezent şi dobândirea de noi competenţe cognitive, relaţionale şi comportamentale, păstrând un nivel al calităţii vieţii adecvat.

4. PROBLEME: Avem un personal necorespunzător: fiecare casă de tip familial cu 12/13 copii are doar două educatoare care au grijă de copii şi un asistent social prezent doar în anumite intervale orare. Educatorii sunt aproape în totalitate femei, există o mare carenţă de figuri masculine iar pe masură ce cresc băieţii cu dizabilităţi devin incontrolabili în momentele de criză datorită forţei lor fizice. Minorii nu sunt urmăriţi individual şi cu atenţia de care au nevoie, ci îngrijirea lor este una obişnuită: mâncare caldă, consultaţii medicale de specialitate doar în cazul unor probleme grave de sănătate, asta şi datorită faptului că cel mai apropiat spital de psihiatrie pediatrică este la Cluj.

Ne confruntăm şi cu lipsa de fonduri pentru transport şi distanţele lungi care împiedică consultaţiile în aceeaşi zi iar internarea pentru câteva zile a copilului lăsând-o pe educatoare să îi fie alături pune în criză personalul. Deseori copiii sunt îngrijiţi fără să li se pună un diagnostic concret și nu există controale periodice. Este vorba de minori cu vârsta cuprinsă între 10 şi 18 ani instituţionalizaţi încă de la naştere, cu multiple dizabilităţi.

5. STRATEGII DE INTERVENŢIE: Completarea carenţelor personalului angajat de stat prin prezenţa şi acţiunea echipei Sos care vine să sprijine personalul, dând astfel posibilitatea fiecărui minor să fie urmărit individual; susţinerea echipei Sos în realizarea proiectelor educative şi de reabilitare individuale.

Echipa este formată:

• dintr-un neuropsihiatru pediatru italian care vizitează periodic copiii şi se întâlneşte cu personalul implicat dar ţine permanent legătura cu ei pe skype şi în general pe internet.
• un logoped care desfăşoară activităţi logopedice şi de stimulare în camera senzorială, un specialist în terapie psihomotorie italian care are misiunea de a superviza şi a susţine personalul implicat
• doi asistenţi sociali care se ocupă de copiii cu dizabilităţi uşoare şi organizează activităţi distractive şi recreative, controlează respectarea regulilor în cadrul fiecărei case de tip familial, facilitează integrarea lor în societate prin ieşiri periodice şi orientarea spre un loc de muncă.

Intervenţia este la nivel terapeutic şi recreativ şi este pusă în practică în fiecare zi de echipa Sos împreună cu angajaţii de la DGASPC, după ce s-au stabilit, de comun acord, planurile de acţiune. În cadrul şedinţelor lunare se discută fiecare caz în parte, se analizează progresele şi se hotărăsc acţiunile care trebuie întreprinse.

În 2016 Sos Bambini a pus la dispoziţia personalului un curs de formare de 6 zile având ca temă handicapul şi tulburările de comportament. În 2018, pe lângă persoanele pe care le-am menţionat, vrem să colaborăm cu un specialist în terapie psihomotorie care să se alăture logopedului ce în prezent desfăşoară ambele activităţi, pentru a creşte frecvenţa la camera senzorială şi un asistent social care să desfăşoare activităţi individuale pentru îmbunătăţirea stării minorilor cu dizabilităţi grave.

Aceşti copii nu ar avea posibilitatea să facă aceste lucruri fără oamenii noştri. Ei învată să meargă prin oraş, să traverseze strada, să ia contact cu lumea exterioară şi să îşi asume mici responsabilităţi. Când împlinesc 16 ani, cei cu dizabilităţi uşoare sunt stimulaţi să înceapă să lucreze măcar în weekend pentru a se obişnui să aibă contact cu oameni străini şi să se concentreze câteva ore. Oamenii noştri ţin legătura cu angajatorii având rol de tutor. Beneficiile care s-au înregistrat până acum sunt: diminuarea evidentă a comportamentelor de automutilare şi a agresivităţii copiilor cu handicap grav iar pentru copiii cu handicap uşor o mai mare autonomie şi capacitate de relaţionare cu mediul extern.

Costuri Proiect – Logoped, educator si asistent medical – 11.800 euro

Doneaza si tu! din Suflet pentru Suflete!